Cifrele nu mint: cum arată România după trei ani de guvernare PSD

E drept, încă nu este pe raftul cu foste promisiuni sau reușite anunțate, actuale minciuni, alături de teza de doctorat, de crearea unui milion de noi locuri de muncă (între iunie 2012 și ianuarie 2015 numărul salariaților a crescut cu 154.000, până la 4,46 milioane), de salvarea Oltchim, privatizarea CFR Marfă, introducerea managementului privat în companiile de stat, salvarea (mai nou) a SNLO, construcția autostrăzii Comarnic-Brașov, construcția „autostrăzii Dacia-Renault”, de cei 1.800 – 2.000 de kilometri de autostradă (nici nu se mai știe până la cât a urcat licitația electorală), de revizuirea Constituției și reformarea PSD, printre altele. Dar tot acolo, pe același raft, va ajunge.

Când Consiliul Fiscal spune că nu poți reduce atât de multe taxe cu atât de mult într-o economie fragilă, cu un grad mic de încasare a taxelor și impozitelor în vigoare, i se răspunde că este „martorul” lui FMI, împotriva Guvernului, a relansării economice, că este dușmanul prietenului poporului.

Majoritatea prevederilor din proiectul de Cod Fiscal promovat de actualul guvern sunt aplicabile din 2017 sau mai târziu, cu mici excepții (reducerea cotei TVA de la 24% la 20%, de exemplu). Mai simplu spus, majoritatea prevederilor sunt programate după alegerile parlamentare din 2016. Unele chiar și după cele din 2020. Valoarea lor actuală este zero. E drept, se adaugă și impozitarea dușumelei pe ambele părți, anularea anumitor deduceri fiscale, alături de renunțarea la taxa de stâlp (introdusă pentru a fi anulată) și de micșorarea accizelor crescute artificial de același guvern, prin calcularea lor la un curs fictiv.

În același timp însă, bugetul pensiilor de stat este în moarte clinică. În primele două luni ale acestui an, statul a încasat în contul asigurărilor sociale 5,5 miliarde de lei și a cheltuit 9,1 miliarde de lei. În acest ritm, la finalul anului, „gaura” va fi de 11,6 miliarde de lei. Pensiile vor fi plătite, binențeles, dar cu bani care aveau o altă destinație. Se pare că majorarea salariului minim pe economie pentru circa 1,5 milioane de angajați, dintre care aproximativ 900.000 din mediul privat, nu a fost de ajuns pentru a compensa reducerea CAS, așa cum au atras atenția mai toți economiștii, experții, FMI-iștii și membrii Consiliului Fiscal. Iar când în aproape trei ani numărul locurilor de muncă a crescut cu doar 3,7% (de la 4,3 la 4,46 milioane de salariați) este normal să crească și gaura.

În același timp însă, anul trecut statul a cheltuit pe investiții doar 17,1 miliarde de lei, respectiv 2,5% din PIB (fără a lua în calcul fondurile europene). În prima lună a acestui an a cheltuit 265,7 milioane de lei, iar în primele două luni 777 de milioane de lei, cu aproape 39% mai puțin decât în perioada similară a anului precedent. Desigur, scuze și explicații sunt multe, de la frica de justiție a funcționarilor când vine vorba să își facă treaba pentru care sunt plătiți mai bine, în medie, decât colegii din sistemul sanitar sau a celor din învățământ, până la frica primarilor de DNA, nu de alegători, când vine vorba despre oportunitatea proiectelor. Pe scurt: dacă nu se poate fura, nu se face.

În tot acest timp Fiscul pare să fi prins, în sfârșit, curaj. Și asta este foarte bine. Dacă scopul este însă închiderea afacerii, lupta antievaziune, pe cât de bine ar fi dată, nu va ajuta bugetul, ba din contra.

În același timp în care actualul premier promite taxe mai mici dacă va fi votat în 2016, Metrorex a scumpit călătoriile cu până la 33% pentru că statul nu-i dă subvenția necesară pentru a menține tarifele actuale.

În același timp în care actualul premier promite taxe mai mici peste câțiva ani, supraacciza la carburanți alimentează în continuare bugetul de stat.

În același timp în care actualul premier promite redresarea companiilor deținute de stat, la Oltchim și la SNLO mii de oameni protestează că guvernul nu face nimic pentru ei și pentru companie.

Proiectul de Cod Fiscal, ale cărui prevederi vor intra în vigoare, dacă va fi cazul, peste doi-cinci ani, nu înlocuiește eșecul guvernării de până acum. Nu acoperă faptul că, în mare, actualul guvern a preluat un buget sigur într-o economie nesigură și pare să ajungă la un buget nesigur într-o economie blocată.

Proiectul noului Cod Fiscal nu are, în acest moment, nicio relevanță. Marele pariu de imagine al actualului guvern este pierdut.

După aproape trei ani de mandat în fruntea guvernului actualul premier a făcut un singur lucru bun: a pierdut alegerile prezidențiale.

Poate că, în final, se va dovedi a fi suficient.